Birocraţie... După mulţi ani de la revoluţie, chiar şi acum uneori, toţi „specialiştii” din Vest sau de peste ocean, de câte ori au ocazia spun cu un aer plin de importanţă că în România nu există încă o economie de piaţă şi democraţie autentice, au întâlnit multă birocraţie şi corupţie (unde? că mulţi au vizitat doar România ca şi turişti nu ca şi investitori), etc... Seamănă puţin cu un consult medical în care ţi se va constata colesterol mărit, tensiune puţin peste limită şi lipsă de calciu şi magneziu...

O bandă veche deja, dar care crează un fel de psihoză mai ales în rândul românilor care vor să deschidă o afacere în România... (că vesticii sau marii incoruptibili ştiu să facă „lobby”). Vei constata însă că în momentul în care ai toate documentele necesare, ai toate dotările pentru ceea ce vrei să faci, obţii uşor avizele necesare... NU EXISTĂ (şi o spun din experienţă) aşa cum se face aluzie: ŞPAGĂ PROFILACTICĂ! Asta în mod normal... Dacă însă vrei să cumperi ceva pe nimic (şi cazul ofertei Ford pentru Automobile Craiova ar fi un bun exemplu), lucrurile se schimbă... In cazul unei şpăgi la orice nivel cred că ambele părţi implicate sunt vinovate... De aceea nu cred că e corect ca după ce ai făcut presiuni, ai dat şpăgi şi în final ai obţinut ce ţi-ai dorit, să explici cât de corupţi au fost cei care ţi-au acordat un bun pe care în mod corect nu l-ai fi meritat...

 Ce înseamnă însă birocraţie? Potrivit dicţionarului explicativ, birocraţia este „Interpretarea şi aplicarea legilor, a dispoziţiilor, a regulamentelor etc. numai în litera lor, fără preocuparea de a le înţelege spiritul.” Să vedem însă dacă nu cumva cei ce ne explică cum e treaba cu birocraţia (tare aş fi curios dacă ştiu ce e aia!) nu sunt cumva mai ... birocraţi decât noi...

Zilele trecute un bun prieten din copilărie, stabilit în SUA m-a invitat la căsătoria sa... M-am gândit că fiind încă timp berechet, nu va fi o problemă să obţin VISA... aşa că am intrat pe site-ul consulatului american din Vancouver... Primul lucrul care mi-a atras atenţia e programarea pentru interviu... care se face on-line şi trebuie să ai la îndemână un card de credit. Apoi vei fi programat la interviu care va avea loc la 8-9 săptămâni de la data la care completezi formularul on-line... Dacă ai o urgenţă există un număr de telefon la care poţi suna, explici situaţia şi eşti programat mai repede... Mi-am zis, tot e bine... dar m-am dezumflat imediat când am văzut formularul şi actele necesare... Te simţi ca un infractor chestionat de Miliţie... Ce ar fi avut de învăţat copilaşii de securişti de la cea mai democrată naţie!!!

E cel mai umilitor formular (chestionar) care ţi se cere să îl completezi, iar numărul de acte de la dosar depăşesc cu siguranţă numărul de acte pe care le-am depus când am emigrat în Canada... (Ca să nu mai vorbim că formularul canadian e de bun simţ, măcar simţi că eşti tratat ca OM). Unele din ele sunt complet absurde... cum ar fi SIN, asigurare de maşină, facturile de întreţinere pe ultimele trei luni, în condiţiile în care ţi se cer şi contractul de închiriere pentru casa în care locuieşti, extras de cont, un card de credit, card de rezident permanent, etc...

 Mă întreb cum ar reacţiona un american dacă o altă ţară, aplicând reciprocitatea, i-ar pune sub nas un formular în care eşti tratat ca un infractor, ar trebui să plăteşti pentru programare, să aştepţi minim 8 săptămâni să dai interviul, să mai plăteşti o taxă de intrare în ambasadă de 100 usd, nerambursabili, iar dacă ai nevoie de consultaţie sau ai o nelămurire, să fi direcţionat către un număr de „fetiţă” (adică 89.89... suprataxat).

Halal servicii!!!! Vorbeam cumva de birocraţie?